Chapter One

De cum am coborât din Ford, m‑a izbit aerul fierbinte, învelit gros în fum de ţi­gară. La intrare, prins deasupra uşii, un cap de cerb, cu coarne pu­ternice, multiplu şi complicat încâlcite, îşi rumega plictiseala.Am oftat. Aveam să mă sufoc chinuindu-mă şi sfârşind probabil urinând sub vreo tufă care înţeapă.Am mai luat două guri de aer.Era vina lui Megan. Dar după cinci ore de drum anevoios găsisem un loc în care să îmi trag sufletul.
După fragmentele de conversaţii, însoţite de epitete nemiloase care abundau nefiresc, am socotit că am păşit pragul localului într-un moment inoportun.O încăpere mare, pătrată. Un bar ocupa în întregime peretele din fund iar mesele erau aşezate pe două rânduri. Mă aşteptam la mai multă lume pentru acea oră.Am sesizat, aşadar, că zgomotul asurzitor se datora găştii din colţ, dinspre geamul fumuriu prin care de afară nu se desluşeau decât forme.Vorbeau mult,gesticulau şi mai mult şi nu ezitau să îşi toarne în mod repetat tărie în pahare.
La cealaltă extremi­tate a încă­perii, singur la o masă, un alt bărbat, cu eleganţă studiată în mişcări, îşi umplea din când în când un pahar cu apă minerală în care storcea puţină lămâie.Barmanul, urmărea un joc de cărţi cu emoţie nefirească, aplecat pe tejghea, frecând maşinal lemnul cromat ori lustruind pahare.M-am apropiat ameninţător de parcă dădeam la orice pas să scot cuţitul din tocul curelei.Doar că nu aveam un cuţit, aveam o serie de blesteme ascuţite pe care intuiam să le folosesc în caz că vreunul din namacii ăştia ar îndrăzni să se dea la mine. Nimeni nu ridica privirea. Stresul era de vină.Şi apoi, aveam o Megan furioasă care mă aştepta la căldură în maşina albă din parcare.Nici nu o parcase coprespunzător dar cui îi păsa?
Am atins tejgheaua, iar bărbatul a tresărit. Era înăltuţ, de unu optzeci şi ceva şi avea părul prins la spate într-o codiţă mai puţin studiată.S-a grăbit să mă servească adăugând un zâmbet profesional. Mă gândeam să ies şi să o chem pe Megan în caz că aveau băuturi bune, însă cred că adormise în maşina ei.
-Ce îţi aduc, roşcato?
-O apă minerală, te rog.Oh şi...un sandviş, poate cu...
-Nu am sandvişuri.
Am râs.Un râs idiot, poate pentru că mă aşteptam să nu aibă şi pentru că eram prea obosită să mă mai ţin pe picioare.
-Mersi, vreau apă.
-Altceva?
-Asta e tot ce aveţi aici? Nu mă mir...
-Atât?
-Da, mersi.
M-am întors pe călcâie căutând cu privirea o aşa zisă uşă, dar constatând că nu apare în raza mea vizuală şi aşa înceţoşată l-am strigat iar pe barman.
-Scuză-mă din nou.Unde e baia localului?
A zâmbit strâmb şi mi-a arătat scările.
-La etaj.
Şi când am vrut să urc mi-am dat seama brusc, la cât eram de ameţită, că lui Megan i-ar prinde bine să luăm masa în local indiferent cât de nasoală era mâncarea,atâta timp cât era caldă era acceptabilă.Am ieşit afară şi i-am bătut în geam. De această dată a remarcat şi ea păşind în aerul rece şi puţin raţional nenorocitul ăla de fum închegat.
-Miroase ca acasă la Jake, s-a plâns ea strângând în palmă un I Phone, acelaşi pe care se juca şi mai devreme. Sigur vrei să mâncăm la ăştia?
-Stai calmă, scumpo. Sunt namaci. Şi-apoi jumătate din bărbaţii de aici sunt sub efectul doamnei sticle.
-Cât de mult mai avem? a întrebat deschizând uşa cu un scârţâit ciudat. Era a doua oară când mă uitam chiorâş la cerbul de deasupra.Sprijinit pe lemn rumega o plictiseală soră cu panica.Genunchii lui Megan s-au îndoit de frig. Mie îmi vibra ceva în stomac.
Ne-am aşezat la masă şi ea s-a apropiat fără să se sfiască de tejghea lăsând  printre capete o fâşie vagă de parfum. Acelaşi barman mesteca zgomotos în nişte pahare.În timp ce Megan se aşeza pe scaunul înalt ca să îşi înceapă discuţia unii bărbaţi de la masa din colţ au început să fluiere.
— Ce‑ai, nene, te‑ai sonat între urechi?
Am auzit-o mai apoi când s-a întors la masa noastră.
-Gata, Bri. Am rezolvat.Supă e bine,nu?
-E perfect scumpo. Deci... ai reuşit să te bagi în belele?
-Băiatul de la bar e adorabil.
Am zâmbit.
-Ar trebui să ştie că eşti o fiară. Dar ceilalţi?
-Fac pariu că vin de la vreun căcat de fermă unde sunt sechestraţi şi abţinuţi de la sex.
Nu zic că nu era exagerată, dar de data asta eram de acord cu ea.
-Ştii, de câte ori intru într-un local, îmi place să studiez oamenii, să-mi închipui ce fac ei acasă, la ce se gândesc. De exemplu barmanul vrea să...Auzi, ia hai lasă.E luni, deci. Dimineaţa. Infectă ca toate dimineţile de luni. Cine afir­mă că‑i place să muncească se dă mare sau constituie un caz patologic. Noi  suntem în vacanţă aşa-i?
-O vacanţă a dracu'lui de călduroasă, am bombănit ştergând urma de ruj de pe filtrul ţigării pe care intenţionam să o aprind.
-Cică se anunţă ploaie toată săptămâna dar dacă avem noroc ieşim şi noi cu cortul în week-end. Nasol că n-a venit Nick.Şi mi-a smuls ţigara băgând-o la ea în gură. Megan mai era şi lipsită de bun simţ.Aş fi zis că e şmecheră dar mi-am înghiţit vorba la gândul că aş putea lejer să o arunc de pe scaun şi să scape cu o urmă sexy pe fundul ei superb.
-Megan, îmi pare rău de Nick, zău.
-Să n-ai treabă. Şi aşa în ultimul timp avea o faţă de constipat.Pân' la urmă era băiat bun dacă nu isprăvea doamna sticlă, m-a citat ea cu mâna ridicată şi vocea şi mai sus vrând să-i facă pe bădăranii de la masa din colţ să simtă cuvintele ascuţite.Vorbea ca şi când făcea referire la toată lumea beţivă din jur şi ce-i drept, îi făcea să se simtă cu musca pe căciulă.
- Cât e ceasul? am întrebat brusc.
-Două şi douăzeci.Hai că nu mai e mult.Ieşim pe autostradă,da?
După ce am mâncat, am rugat-o pe Megan să mă aştepte până mă întorc de la baie
-Mulţam, bossule! i-a urlat peste umăr aceluiaşi bărbat cu codiţă din spatele tejghelei.
Era drăguţ, am remarcat în final.Avea obrajii roz-bombon şi ochii albaştri.Arăta ca o fondantă.


Priveam pentru ultima dată în oglinda băii de la etaj când uşa s-a deschis. Nu făcuse zgomot, dar simţisem mişcarea balamalei ca o vibraţie.
-Mai ai mult?
-Nu. Imediat.Credeam că eşti la maşină.
-Vreau să îmi schimb bluza dacă mai pierdem timpul pe aici. Mi-am vărsat cafea pe ea.
Degetele îi tremurau şi nu reuşea să îşi descheie bluza.Şi-a blestemat în şoaptă stângăcia.
-Lasă-mă pe mine.
În voce mi se strecurase o nuanţă de scuză.I-am dat mâinile la o parte şi i le-am înlocuit cu ale mele.
-Brianna? Crezi... că o să ne distrăm? m-a întrebat serioasă.
-Da. Aşa cred.Drăguţ sutien.
-M-a costat cam mult aşa că o să îl purtăm cu rândul.
Am râs înfundat.
-Este o scenă obişnuită.
Chiar era doar că nu o mai repetasem de mult. Era prima oară după doi ani în care plecam amândouă, doar noi două, pentru o vară întreagă. Ea umblase mult cu Nick,nu făcuse niciun secret din asta şi din aventurile cu el, dar indiferenţa lui o îndepărtase de mine.Luni de zile locuise cu el în aceeaşi casă. Nu şi-a explicat de ce, poate că îi plăcea ideea de a-l seduce.Şi ca să nu lungim povestea lor,s-au separat treptat.
În sfârşit îşi schimbase bluza.Îi dădea un aer familiar şi totodată o făcea să pară super drăguţă.Am coborât amândouă scările localului.La ieşire am lăsat un zgomot de uşi trântite.Nu ştiu de ce dar am zâmbit satisfăcută în sinea mea.


-Abia aştept să aud focul din şemineu duduind îmbietor, mi-am şoptit ridicând sprânceana în oglinda retrovizoare.Megan m-a pupat pe obraz moale şi s-a desprins de portiera mea.A trântit-o şmechereşte, mi-a cerut în glumă să nu amorţesc şi s-a dus la maşina ei.
Am mers continuu trei ore. În după amiază se ridicase ceaţă clandestină şi am avut impresia că m-am pierdut când nu am mai văzut maşina prietenei mele.Aveam şi eu GPS dar preferam să mă agăţ de ceva să fiu sigură că urmez drumul corect.M-aş fi oprit şi m-aş fi aşezat pe bancheta din spate.Doamne, iubeam maşina asta şi Megan probabil că îşi iubea şi ea maşina. De asta mergeam separat.Era prea obsedată de Land Roverul ei micuţ.Model drăguţ, recunosc dar mă simt bine aici, aşa pe scaunul acesta, ascultând muzica mea.Începuse să şi plouă.Monoton şi trist.M-am aplecat să îmi iau ţigările şi am tras cu ciudă una din pachet.Când am ridicat capul m-a izbit panorama oraşului. Încă puţin printre străzile aglomerate şi ajunsesem.Dintr-o dată am remarcat în ceaţa densă maşina lui Megan. Nu era deloc departe. Pusese o frână bruscă şi se aşezase grandios la coadă, alături de celelalte rable printre care ea strălucea.Ca o divă, m-am gândit uitându-mă la reflecţia mea din oglindă.Lumina îmi cădea într-un mod bizar pe umeri, pe gât iar eşarfa mă mângâia delicat.Piciorul mi-a alunecat pe pedala de acceleraţia. Am ambreiat gândindu-mă că mai e puţin şi ajungem.


Ploaia se izbea de geam.Capul mi-a alunecat peste volan cu mâinile amorţite.Cu gesturi necugetate, lipsite de control şi din pricina oboselii ea începuse să blesteme.Coborâse şi îşi lăsase boarfele drept în uşa mea.Am dat să deschid şi s-a izbit sobru. Am înghiţit în sec. Mi-am rostogolit corpul ca să ajung pe scaunul din dreapta.Am scos cheia din contact, am aruncat o privirea cercetătoare.Megan avea reacţii deconcentrate,blestema în timp ce deschidea uşa,avea gesturi bruşte.Aş fi crezut că de fericire.O fericire amestecată sumbru cu oboseală care mie-mi dădea dureri de cap.
-Ce drum nenorocit! a decretat ea. Dar merită!

În luminile slabe se vedea plajă şi câteva cupluri plimbându-se pe malul rece.Îmi plăcea mult. Mi-aş fi dorit să fiu singură pentru o clipă şi să merg acolo, să pun mâna pe nisip. Apoi am păşit afară din maşină.Contactând aerul neaşteptat de rece m-am răzgândit. Mi se făcuse chef de somn.
Înăuntru mirosea a pereţi proaspăt vopsiţi iar obiectele de mobilier zăceau într-o incredibilă perfecţiune.În bucătăria imensă era aşezat pe mijlocul mesei, la lumina  slabă a unei aplice, un castron cu fructe.Mmm, corect! Mi-era foame rău.În acelaşi timp voiam să văd casa, să fac duş, să deschid televizorul şi să îi consult opiniile lui Megan. Cel mai mult îmi plăcea livingul pentru simplul fapt că aveam un şemineu (era visul meu din copilărie) şi multe rafturi pentru cărţi.Nu era un spaţiu întins.Lăsa să se înţeleagă că ascunde ogrămadă de lucruri interesante, că spune ogrămadă de cuvinte legate de peisaj, de mare, de terasele liniştite.Teoretic, plaja părea virgină pe lângă cea în care fusesem anul trecut.Atunci nu fusesem cu Megan.Poate că din acest motiv începusem să urăsc vacanţele interminabile în locuri dens populate. Aşadar, holbându-mă şi tot holbându-mă mai că îmi venea să îi sar de gât bunei mele prietene că m-a adus aici.
Am mai făcut cale întoarsă de două ori zdrăngănind geamantanele pe holuri amândouă,simultan, apoi am încuiat maşina şi am închis uşa  de la intrare.
-Vrei să facem o plimbare mai încolo?
-Aş prefera să stau lângă foc şi să dorm.
Încă un lucru pe care îl remarcasem era că locuinţa avea ferestre imense mărginite de perdele fine, catifelate, care confereau încăperii un aer intim.Cerul se vedea încă şoriciu când am intrat în baie. Era aproximativ ora 21 iar Megan pregătise la cină peşte peste care aruncase două feliuţe de lămâie.
Am deschis apa şi am lăsat-o să se prelingă lent pe umeri, pe spate, apoi am glisat uşa.Cât de perfect putea să fie locul ăsta?
Când am ieşit m-am înfăşurat într-un prosop şi am alergat cu el pe mine până la dormitor. Nu ştiam cu exactitate dacă acesta va rămâne al meu, căci mai existau încă două din care să aleg dar am presupus că momentan e singurul disponibil. Mi-am tras o pereche de bikini şi un tricou larg, lăbărţat pe o parte cu cusătură strâmbă.Îl alesesem ultima oară când mersesem la cumpărături în New Jersey.Verificasem articolele de o mie de ori, însă atunci îmi atrăsese acesta atenţia în mod special.
Spre surprinderea mea podelele nu scârţâiau deloc, deci nu aveam de ce să îmi fac griji.Am coborât jos şi m-am aşezat la masă în timp ce Megan ridica o sticlă de vin de la piciorul mesei.
-Mulţumesc, iubito. Pentru absolut tot.O treabă excelentă.
-Aşa-i nu? Şi nu îmi vine să cred că băieţii de la firmă au rezolvat-o în două săptămâni.
-Au făcut o treabă foarte bună, am aprobat cu zâmbetul pe buze ducând furculiţa spre colţul stâng al gurii.Dar nu te-am întreabat... Ştii cumva cine locuieşte vis a vis?
A scos un sunet mitocănesc cu buzele întredeschise.
-Mi-ar plăcea să răspund doar că nu am habar, a replicat.Ascultă...Eu mă duc sus să mă culc. Zău că nu mai pot. Mai ai nevoie de ceva de la maşină?
-Nu. Du-te liniştită.
Ridicându-se cu piciorul drept uşor îndoit peste scaun s-a aplecat şi m-a pupat în vârful buzelor.
-Când te plictiseşti treci pe la mine să ne jucăm ceva.
Am pufnit când am auzit-o. Cu zâmbetul acela ameţit era drăguţă foc şi mult prea lovită de valul de oboseală şi neclaritate. Mă scufundam şi eu în acelaşi val acid, însă plănuiam să rămân trează cel puţin până la miezul nopţii. I-am întors pupicul, apoi a rămas în urmă umbra ei,subţire cu o coadă lungă, frumos împletită la spate în timp ce urca sprijinindu-se de balustradă.


Am rămas lângă şemineu o clipă, un moment perfect de încremenire, în care am fărâmat absentă între degete ţigările din pachet.Le-am frânt.Promisesem să nu mai fumez pentru că în ultimul timp o făcusem destul de des şi nici nu era vorba despre ce ziceau ai mei, era vorba că dacă am venit aici mă opresc din tot şi mă relaxez. Da, mă relaxez...Mă deconectez.

Am surâs cu pachetul în mână. Începuse să mă doară stomacul.Simţeam nişte înţepături mici pe care le asemănam cu nişte fluturaşi mişunători.Mi-am amintit de oraş şi de sunetele pe care le auzeam în fiecare seară cu înfrigurare.Stătusem atât de mult între pereţii sterili.Acum devenise palpitant.Totul nou.Totul incredibil de familiar.
M-am ridicat şi m-am dus lângă fereastra din stânga. Era o zonă mai retrasă cu perdele trase care dădeau spre un spaţiu luminos.Dincolo de ziduri, la cam o sută de metri,strălucea apa colorată dintr-o piscină. Şi noi aveam piscină, dar...am înghiţit în sec.A noastră nu era aşa de mare. Puteam să văd aproape totul din încăperea luminată cu tente de cobalt.Nu,nu,nu...era urât să mă holbez.Chiar urât.M-am dat înapoi, dar am tresărit.
Remarcasem că silueta lipită de geam era şi ea pe jumătate dezbrăcată. Înalt, masiv şi carismatic, tipul mă privea cu părul blond ud leoarcă,picioarele goale şi cămaşa descheiată.Mi-am lins buzele. Eram speriată, dar totodată interesată de reacţiile pare le stârneam. Mi s-a părut mie sau a zâmbit slab? M-a străbătut un fior.


Perspectiva lui Lucas
Am ieşit de sub duş.Am adunat repede toate hainele împrăştiate şi imediat ce am ieşit din baie am scos un sunet uimit. Era sexy, dar într-un anume fel elegantă şi respectabilă.
- Ce naiba...
- Salut. Nu ştiam că te găsesc aşa.
Stătea în patul meu sprijinită într-un cot.Luase o atitudine provocatoare, dar nu mă încânta deloc.
-  Băiat rău ce eşti, nu ştiam că te uiţi prin reviste porno.
-  Ce naiba faci aici?
M-am acoperit cu prosopul.
Ea s-a întins ca o felină.
- Am făcut plajă la piscină şi m-am gîndit că ar fi bine să vin la tine să mă răcoresc.
-Vrei te rog să ieşi afară? Ce, nu te-am plătit? am replicat eu certăreţ.
- Nu fi ţepos. Nu te bucuri că mă vezi?
-Vrei te rog frumos să pleci ca să mă îmbrac şi eu? Am promis că ies mai târziu cu băieţii, am murmurat trecându-mi mâna prin părul ud.
Fără să vreau am râs de expresia ei.
- Pot să vin şi eu?
-Nu.
-De ce?
-Este o întâlnire de oameni mari. Tu o să te plictiseşti.
-Păi cred că...
Şi-a desfăcut sutienul şi l-a lăsat să cadă.
Avea sânii bronzaţi şi plini şi aţâţaţi.
-Hai pleacă! Ia-ţi sutienul şi ieşi de aici! Nu vreau să te mai văd.
Am întins o mână ca să o scot din patul meu.A fost mai rapidă ca mine, m-a apucat de încheietură şi mi-a apăsat palma pe sânul ei.Se uita la mine cu răutate.Cu cealaltă mână mi-a tras prosopul.Mă privea cu aviditate.
-Hmm, Lucas, ce sex frumos ai! E aşa mare din cauza mea?
Nefiind în stare să mă abţin m-am aplecat deasupra ei şi am sărutat-o furios.În câteva secunde mă dădusem la o parte şi îi zâmbeam de pe marginea patului.
-Ce...Dezleagă-mă, afurisitule!
Avusesem destul timp să o leg de mâini cu sutienul.
-Ce limbaj! am exclamat sarcastic.
-Să te ia dracu'!
-Dacă aş fi în locul tău aş pleca repede înainte să mă apuc să  te bat.
-Desfă-mi mâinile.
-Nu, nu cred că am să o fac. Am să las ceva distanţă între mine şi tine.
- Dar nu pot pleca de aici, dacă nu mă dezlegi.
- Aha!
-Te rog, începuse ea să se plângă în timp ce eu plecam afară din cameră. Te iubesc, nu înţelegi? Vreau să mă iubeşti şi tu înapoi!Eşti crud.. Pentru mine este un lucru serios. Ştiu că tu crezi despre mine că mă prostituez în faţa ta, dar m-am gândit că trebuie să fac eu prima.
-Sunt sigur că găseşti tu un tip care o să aprecieze faptul că te-am încălzit pentru el.
-Nenorocitule, a urlat ea roşie la faţă de furie. Am să găsesc eu unul şi am să-l storc de vlagă, am să îl... ahh...
Încă simţeam sărutul acela îngrozitor de pe buzele fetei. Nu îi găsisem nici o vină.M-am gândit doar că a fost urât să mă uit la cracii ei, apoi să o fac să mi-o sugă şi în final să o arunc ca o cârpă uzată.
Începusem să îl urăsc de moarte pe acest Lucas Scott.
Ce noapte! Am glisat uşa cu nervozitate şi am tras de pe masă o sticlă de gin şi un pahar.Era noapte, târziu, şi un cer atât de bizar că îţi rănea ochii.
Şi am văzut-o pe fata de alături cu un pahar transparent între degete vărsând conţinutul pe gât. Nu ştiu de ce dar am continuat să mă uit la ea. În momentul în care s-a apropiat şi ea de geam, m-am întors dându-mă înapoi câţiva paşi.Din nord bătea o boare de vânt răcoros.
A aprins ţigara, iar eu mă făceam că mă uit pe fereastră. Geamul era întredeschis dar eu simţeam că mă sufoc. Mă dureau tâmplele, iar hainele deveniseră prea enervante şi greu de suportat dacă mă mai uitam mult la cracii ei bine făcuţi.Ochii aceia erau perfecţi. Nu mai întâlnisem niciodată o femeie cu privire atât de profundă, dar oricum nu e despre ea şi despre modul în care loveşte cu cyan...zici că nu e din America. Toată chestia asta, amice, pleacă de la origine, îţi zic eu...